SEMINARIILE I.F.P.A.R. (26 iunie 2025)
victorg, Sunday 22 June 2025 - 00:00:00 //


Joi, 26 iunie 2025, orele 12-14
Conferențiar: EUGENIU NISTOR (I.F.P.A.R.)
Tema: „Cultură și cunoștință, teza de doctorat a lui Lucian Blaga – la o nouă lectură”
- online -
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy


Susținerea tezei de doctorat de către Lucian Blaga, la Universitatea din Viena, în anul 1920, constituie un episod semnificativ în devenirea sa cultural-filosofică. Intitulată Cultură și cunoștință. Contribuții la teoria cunoașterii din punct de vedere al istoriei culturii – teza dezvăluie sâmburii unei gândiri originale, mature, bine personalizate, așa cum de altfel va și constata critica filosofică după publicarea ei (la Institutul de arte grafice „Ardealul” din Cluj, în 1922). Se știe că, anterior, tânărul L. Blaga a trecut prin euforia unui dublu debut editorial – Poemele luminii, cu versuri scrise într-o manieră expresionistă uluitoare, și Pietre pentru templul meu, aforisme scrise cu mult nerv și aplomb – ambele trădând atât pasiunea sa creatoare mistuitoare cât și marea sa libertate de exprimare. Noua lucrare este însă distinctă, individualizându-se prin tonalitatea expunerii și prin rigoarea științifică adoptată, mai ales atunci când L. Blaga jonglează cu termeni, cu noțiuni și izvoare ale istoriei filosofiei. De altminteri, prin intenția sa declarată, teza dorea să lărgească cadrul cercetării filosofice cu o nouă metodă operațională, și anume: metoda culturală (situată în prelungirea metodelor utilizate de alți gânditori, ținând de logică, de psihologie, de biologie sau de sociologie etc.). Sintetizând ideile gândirii filosofice și studiind „variabilitatea lor funcțională”, descoperind atingerea valorilor lor maxime ca și legitățile proprii, L. Blaga subliniază funcția importantă a acestora în explicarea problemei științifice și, mai cu seamă, în explicarea cauzalității fenomenelor. Fixându-se apoi pe geneza și rolul categoriilor în organizarea unei structuri filosofice, cu trimiteri adecvate la categoriile lui Aristotel și Kant, tânărul Blaga constată postura ingrată a categoriilor în filosofia veacului său: dacă pentru neokantieni sunt de neconceput, în schimb pentru neopozitiviști acestea nu sunt decât simple „ficțiuni” și cam de „prisos”. În același context, Blaga explică, citându-l pe H. Vaihinger, că ipoteza este o creație intelectuală, selectată dintre mai multe ficțiuni posibile, dar care este supusă controlului realității și verificării empirice. Așadar, ipotezele sunt creațiuni spirituale, adică complexe de idei care, după rezolvarea unor probleme științifice țintite, duc o viață separată, schimbându-și funcționalitatea și ducând la apariția unor teorii unilaterale, dintre care sunt explicate pe scurt: teoria metafizică, teoria biologică și teoria pragmatistă.
Ceva din pasiunea creatoare, din spiritul analitic și din ingeniozitatea jonglării cu termeni, noțiuni și teorii, prezente în Cultură și cunoștință, pot fi descoperite mai târziu în cuprinsul scrierilor lui Lucian Blaga care alcătuiesc sistemul său filosofic.
Older News
Newer News