Main Menu
DEPARTAMENTE
STUDII DOCTORALE
REVISTE
PUBLICAŢII PERIODICE
LEGĂTURI
CONFERINȚE
Simpozionul Național Constantin Noica, Ediția a XVI-a „Povestiri despre om…” (26-29 septembrie 2024)SIMPOZIONUL NAŢIONAL
SIMPOZIONUL NAŢIONAL
Welcome
SEMINARIILE I.F.P.A.R. (4 decembrie 2025)
victorg, Sunday 30 November 2025 - 00:00:00 //
Joi, 4 decembrie 2025, orele 12–14
Conferențiar: CS2 / Prof. univ. dr. Ștefan-Dominic Georgescu (I.F.P.A.R. / A.S.E.)
Tema: „Hegel despre metafizică și dialectică”
Conferențiar: CS2 / Prof. univ. dr. Ștefan-Dominic Georgescu (I.F.P.A.R. / A.S.E.)
Tema: „Hegel despre metafizică și dialectică”
- online -
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy
După Descartes, interesul pentru metodologie ca disciplină filosofică fundamentală pare să fi scăzut dramatic. Apreciată de filosoful francez ca fiind calea regală care conduce către adevăr, în sistemele filosofice ulterioare concepției sale metodologia nu mai ocupă un loc de frunte.
Hegel pune capăt acestui dezinteres greu de acceptat din punct de vedere filosofic, redând demnitatea metodologiei prin ideea potrivit căreia metoda coincide cu sistemul. O astfel de atitudine pune capăt succesiunii unor construcții metafizice care evoluaseră din ce în ce mai mult spre abstracțiune (paradoxal, chiar în cazul lui Kant, pe care Hegel pare să îl acuze în cea mai mare măsură de gândire abstractă – este de analizat, în acest sens, care este, de fapt, perspectiva vizată în faimosul text „Wer denkt abstrakt?”).
Interesul pentru metoda filosofică și pentru metodologie este revigorat de Hegel practic în toate lucrările sale. Prin excelență, însă, el are în vedere această chestiune în „Știința logicii” și în „Prelegeri de istoria filosofiei II”, unde face și distincția netă între metoda metafizică (matematică) și metoda dialectică. Desigur, ultima dintre acestea are mai multe nuanțe (dialectica negativă și dialectica pozitivă) – fapt care necesită o analiză suplimentară a conceptului hegelian de metodă.
Care ar fi aspectele semnificative ale unei analize a metodei hegeliene?
La nivelul cercetării fundamentale a filosofiei hegeliene se impune o analiză preliminară a unor concepte (adevăr, metodă dialectico-speculativă, triadă etc.), dedicată evitării unei înțelegeri eronate de principiu (abstracte – cum ar spune Hegel însuși). Din păcate, filosofia românească nu se bucură de astfel de „tălmăciri” ale noțiunilor hegeliene, interesul celor care au avut în atenție hegelianismul fiind mai degrabă orientat spre o viziune de anvergură asupra perspectivei filosofului german – ceea ce nu este neapărat eronat, dar este, cu siguranță, riscant conceptual și incomplet.
Lămurirea, fie și incipientă, a unor chestiuni legate de aspectele de bază ale concepției hegeliene despre metodă reprezintă scopul considerațiilor acestei analize.
Hegel pune capăt acestui dezinteres greu de acceptat din punct de vedere filosofic, redând demnitatea metodologiei prin ideea potrivit căreia metoda coincide cu sistemul. O astfel de atitudine pune capăt succesiunii unor construcții metafizice care evoluaseră din ce în ce mai mult spre abstracțiune (paradoxal, chiar în cazul lui Kant, pe care Hegel pare să îl acuze în cea mai mare măsură de gândire abstractă – este de analizat, în acest sens, care este, de fapt, perspectiva vizată în faimosul text „Wer denkt abstrakt?”).
Interesul pentru metoda filosofică și pentru metodologie este revigorat de Hegel practic în toate lucrările sale. Prin excelență, însă, el are în vedere această chestiune în „Știința logicii” și în „Prelegeri de istoria filosofiei II”, unde face și distincția netă între metoda metafizică (matematică) și metoda dialectică. Desigur, ultima dintre acestea are mai multe nuanțe (dialectica negativă și dialectica pozitivă) – fapt care necesită o analiză suplimentară a conceptului hegelian de metodă.
Care ar fi aspectele semnificative ale unei analize a metodei hegeliene?
La nivelul cercetării fundamentale a filosofiei hegeliene se impune o analiză preliminară a unor concepte (adevăr, metodă dialectico-speculativă, triadă etc.), dedicată evitării unei înțelegeri eronate de principiu (abstracte – cum ar spune Hegel însuși). Din păcate, filosofia românească nu se bucură de astfel de „tălmăciri” ale noțiunilor hegeliene, interesul celor care au avut în atenție hegelianismul fiind mai degrabă orientat spre o viziune de anvergură asupra perspectivei filosofului german – ceea ce nu este neapărat eronat, dar este, cu siguranță, riscant conceptual și incomplet.
Lămurirea, fie și incipientă, a unor chestiuni legate de aspectele de bază ale concepției hegeliene despre metodă reprezintă scopul considerațiilor acestei analize.







