Main Menu
DEPARTAMENTE
STUDII DOCTORALE
REVISTE
PUBLICAŢII PERIODICE
LEGĂTURI
Welcome
CONFERINȚE
Simpozionul Național Constantin Noica, Ediția a XVI-a „Povestiri despre om…” (26-29 septembrie 2024)SIMPOZIONUL NAŢIONAL
SIMPOZIONUL NAŢIONAL
SEMINARIILE I.F.P.A.R. (7 mai 2026)
victorg, Monday 04 May 2026 - 14:42:12 //
Joi, 7 mai 2026, orele 12–14
Conferențiar: OVIDIU G. GRAMA (I.F.P.A.R.)
Conferențiar: OVIDIU G. GRAMA (I.F.P.A.R.)
Tema: „Ingineria conceptuală, succesor sau avatar al analizei conceptuale?”
- online-
- online-
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy
Ceea ce astăzi se numește „inginerie conceptuală” constituie o evoluție relativ recentă, îndeosebi a ultimilor 10–20 de ani, în cadrul tradiției filosofiei analitice în sens larg și în continuarea filosofiei analitice în sens restrâns. În acest sens restrictiv și circumscris istoric al termenului, putem înțelege prin „filosofie analitică” acea școală de gândire care vede analiza conceptuală drept metoda de predilecție a filosofiei, cu două mari direcții metodologice: filosofia limbajului ideal și filosofia limbajului comun. Ingineria conceptuală (definită fie ca metodă, fie ca disciplină filosofică, fie ca program de cercetare) reprezintă o continuare parțială a ambelor orientări analitice menționate, preluând etosul normativ de la filosofia limbajului ideal și preocuparea pentru limbajul de zi cu zi de la filosofia limbajului comun. Ingineria conceptuală este prezentată uneori (așa cum am făcut și eu mai sus) ca un domeniu nou sau o mișcare recentă, cu rădăcinile în conceptul de explicație (explication, deosebit de explanation) introdus în 1950 de Rudolf Carnap. Există însă temeiuri pentru a considera că filosofia a făcut dintotdeauna, într-o măsură mai mică sau mai mare, și operă de inginerie conceptuală. Oarecum asemenea lui Monsieur Jourdain al lui Molière (comparația aparține lui Amie Thomasson), filosofii au cultivat ingineria conceptuală fără să știe (sau, mai degrabă, fără să o numească astfel). Totuși, mișcarea actuală nu este cu totul lipsită de noutate, dar caracterul inovator nu rezidă în practica de ajustare a conceptelor, ci în transformarea acesteia dintr-o activitate implicită și/sau accidentală într-un proiect metodologic asumat, explicit și sistematic.







