Apariție editorială: Carnap-Handbuch. Leben – Werk – Wirkung
victorg, Saturday 05 September 2026 - 09:02:27 //


A apărut recent volumul Carnap-Handbuch. Leben – Werk – Wirkung, editat de C. Damböck și G. Schiemer și publicat la J.B. Metzler/Springer. Lucrarea reprezintă primul ghid sistematic și cuprinzător dedicat vieții, operei și influenței filosofului Rudolf Carnap, una dintre figurile centrale ale Cercului de la Viena și ale filosofiei analitice. Volumul poate fi descărcat gratuit:
https://link.springer.com/book/10.1007/978-3-662-72937-3

În volum este inclus și articolul „Carnap’s Writings on Semantics”, semnat de Constantin C. Brîncuș, cercetător la Institutul nostru. Articolul prezintă dezvoltarea concepției lui Carnap asupra semanticii și trecerea de la metoda sintactică la cea semantică, evidențiind importanța relației dintre aceste două modalități de abordare a problemelor filosofice în logică și filosofia științei.



In memoriam CS II dr. Mihai Ioan Micle (17 iunie 1957 – 25 iulie 2026)
victorg, Thursday 13 August 2026 - 10:05:00 //


Cu un profund sentiment de pierdere, ne luăm rămas-bun de la colegul şi prietenul nostru, dr. Mihai Ioan Micle, psiholog, cercetător și cadru didactic, o prezență statornică a psihologiei românești timp de peste două decenii. Vestea plecării sale ne-a lăsat descumpăniți, pentru că Mihai era, pentru fiecare dintre noi, mai mult decât un coleg, era un reper de rigoare, de bunătate și de dăruire față de oameni și față de disciplina căreia i-a închinat aproape întreaga viață profesională.


Născut la 17 iunie 1957, Mihai-Ioan Micle și-a construit, cu răbdare și tenacitate, un parcurs profesional exemplar, așezat la confluența dintre cercetarea fundamentală, practica aplicată și actul didactic. A fost licențiat în Sociologie-Psihologie, apoi și-a desăvârșit formarea printr-un master în Psihologie organizațională și economică și, în cele din urmă, printr-un doctorat în Psihologie, susținut în februarie 2007 la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, cu o teză dedicată motivației și performanței în evaluarea profesională, elaborată sub îndrumarea profesorului Gheorghe Iosif. Această temelie solidă avea să rămână reperul întregii sale cariere: interesul constant pentru motivație, emoție, convingeri și pentru modul în care acestea își găsesc expresia în muncă, în comportamentul organizațional și, nu în ultimul rând, în conduita umană aflată la limita legii.
Timp de peste douăzeci de ani, din noiembrie 2003 până în iulie 2025, Mihai a fost o prezență constantă și profund implicată în viața Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, unde a parcurs, treaptă cu treaptă, întreaga ierarhie a cercetării științifice, de la cercetător științific până la cercetător științific gradul II. A condus Laboratorul de Psihologie Cognitivă a Muncii și Comportament Organizațional, a fost redactor al Revistei de Psihologie a Academiei, membru al Comisiei de Etică și membru al Consiliului Științific al Institutului. Sub coordonarea sa sau alături de colegii săi apropiați a inițiat și derulat zeci de teme și proiecte de cercetare, de la climatul organizațional și motivația în muncă, până la conflictul viață profesională–viață de familie, anxietatea și stilurile parentale, bullying-ul școlar sau vulnerabilitățile tinerilor în mediul virtual. A fost, în egală măsură, autor şi coautor a numeroase volume, coordonator a trei lucrări colective și semnatar al a peste cincizeci de articole științifice publicate în țară și în străinătate, o operă vastă, recunoscută prin numeroase citări internaționale și încununată, în 2009, de Premiul Academiei Române „C. Rădulescu-Motru”.
Dincolo de activitatea de cercetător, Mihai și-a pus cunoștințele și dedicarea în slujba celor aflați în cele mai vulnerabile momente ale vieții lor. Vreme de aproape două decenii, ca psiholog și consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune București, a lucrat direct cu persoane aflate sub supraveghere judiciară, elaborând evaluări psihosociale, sprijinind programe de recuperare și reabilitare și cercetând, cu aceeași seriozitate științifică, mecanismele psihologice ale recidivei și ale comportamentului infracțional. A făcut acest lucru fără a-și pierde niciodată căldura umană, care i-a marcat profund atât cercetarea, cât și relația cu cei pe care îi consilia.
A fost, de asemenea, un cadru didactic devotat. La Universitatea ”Spiru Haret”, a format generații întregi de studenți și masteranzi, predând Psihomotricitate şi psihopatologie, Psihologia educaţiei fizice şi a sportului, Psihologie judiciară, Psihologia conflictului și comunicării sau Psihologia cumpărătorului, activitate pe care a continuat-o, cu aceeași pasiune, până în ultimii ani ai vieții. Cei care i-au fost studenți își amintesc de un profesor generos cu timpul și cu ideile sale, care reușea să transforme concepte teoretice abstracte în instrumente clare de înțelegere a naturii umane.
Cei care am avut privilegiul de a lucra alături de el știm cât de mult prețuia colaborarea și munca în echipă. Colaborările la zeci de articole, capitole de carte și rapoarte de cercetare, spun multe lucruri asupra modului în care înțelegea Mihai știința, ca pe un demers colectiv, construit prin dialog și prin respect reciproc. A rămas, până în ultimele luni ale vieții, o prezență activă în comunitatea academică, participând la simpozioane și conferințe, ultima dintre ele desfășurându-se în primăvara anului 2026, la Seminariile I.F.P.A.R., unde a vorbit, cu convingerea și seninătatea care îl caracterizau, despre emoții, convingeri și despre felul în care putem crea o schimbare de durată.
Astăzi, comunitatea psihologilor și cercetătorilor români pierde un om de știință de excepție, un practician devotat și un coleg de-o omenie aparte. Ne rămân de la Mihai-Ioan Micle nu doar cărțile, articolele și proiectele elaborate, ci și amintirea unui om cald, deschis, mereu dispus să asculte și să sprijine, care a știut să îmbine rigoarea cercetării cu blândețea față de cei pe care îi studia și îi consilia.
Transmitem familiei îndurerate cele mai profunde condoleanțe și ne alăturăm, cu recunoștință și emoție, celor care i-au fost aproape lui Mihai de-a lungul anilor, colegi prieteni și studenți.
Drum liniştit, dragă Mihai! Ne vom aminti mereu cu drag de tine.

Colegii și prietenii tăi


REVISTA DE FILOSOFIE
victorg, Wednesday 05 August 2026 - 09:24:19 //




REVISTA DE FILOSOFIE
victorg, Monday 13 July 2026 - 10:26:31 //





SEMINARIILE I.F.P.A.R. (2 iulie 2026)
victorg, Monday 29 June 2026 - 00:00:00 //



Joi, 2 iulie 2026, orele 12–14
Conferențiar: HENRIETA ȘERBAN (I.F.P.A.R.) 
Tema: „Dincolo de (neo)pragmatism, urmele discrete ale unei metafizici la Richard Rorty”
- online-
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy



SEMINARIILE I.F.P.A.R. (25 iunie 2026)
victorg, Sunday 21 June 2026 - 00:00:00 //


Joi, 25 iunie 2026, orele 12–14
Conferențiar: TITUS LATES (I.F.P.A.R.), 
Tema: „Filosofia în limba română în Imperiul Habsburgic (IV)”
- online-
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy




Cu ocazia acestei întâlniri vă propun inițierea unei schițe privitoare la prezența filosofiei lui Kant și a influenței acesteia în opera unor autori români și în publicațiile românești din Monarhia Habsburgică. Voi începe cu prezentarea unui tablou al „kantienilor români” cuprins în Acta Comparationis Litterarum Universarum (Claudiopoli = Kolozsvár = Cluj, 1881) cu ocazia centenarului apariției Criticii rațiunii pure (1781), voi aminti câteva reflecții asupra filosofiei lui Kant din lucrarea Instituțiuni filosofice întocmită de Vasile Lucaciu, care a publicat și un capitol întins despre Kant în Revista Catolică (Baia Mare = Nagybánya, 1891) traducând un capitol din Geschichte der Philosophie de A. Stöckl, și voi încheia cu analiza unui discurs ținut de Vasile Bologa în sala palatului comitatens din Sibiu, în 14 februarie 1904, cu ocazia aniversării centenare de la moartea lui Immanuel Kant, publicat în Telegraful român (ziar întemeiat în 1853 de Andrei Șaguna).


SEMINARIILE I.F.P.A.R. (18 iunie 2026)
victorg, Monday 15 June 2026 - 00:00:00 //


Joi, 18 iunie 2026, orele 12–14
Conferențiar: CSI dr. ION TĂNĂSESCU (I.F.P.A.R.)
Tema: „Geneza problemei substanței psihice în gândirea brentaniană”
- online-
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy


Conform ontologiei târzii a lui Brentano, stările mentale constituie accidente ale substanței psihice, care este concepută ca parte a lor. În prima lui operă, în schimb, substanța este caracterizată ca substrat alcătuit din unitatea materiei și a formei, unul care poate primi sau pierde accidentele proprii celorlalte categorii, altele decât substanța.
      Prezentarea își propune să analizeze geneza conceptului de substanță psihică în gândirea brentaniană. În acest scop, voi compara diferitele faze ale gândirii lui psihologice, utilizând următoarele criterii: definiția științei și tipul de știință folosit, scopul, metodologia și criteriul de analiză folosite în cadrul lor și rolul acordat dimensiunii metafizice a cercetării psihologice. Ipoteza de la care pornesc este că, fără luarea în considerare a părții individualizatoare a actelor psihice, orice descriere psihologică, oricât de completă ar fi ea din punctul de vedere al părților psihice sesizate în experiența conștientă, ar fi incompletă.
      Un alt aspect important al analizei se referă la pasul metodic deductiv pe baza căruia această parte este introdusă în discursul psihologic descriptiv și la semnificația lui în contextul discuțiilor actuale ale operei brentaniene, care minimalizează importanța acestui moment tocmai pentru că urmăresc să propună imaginea unui psihologii a lui edificate complet în spirit științific, și anume pe baza experienței și a inducției.
      În ultima parte a prezentării voi susține că tocmai partea individualizatoare a actelor psihice, care nu poate fi sesizată direct în conștiință, ci e dedusă ca fiind prezentă acolo pornind de la ceea ce Brentano numește axiome, este substanța psihică din ontologia târzie a lui Brentano. 


SEMINARIILE I.F.P.A.R. (11 iunie 2026)
victorg, Monday 08 June 2026 - 00:00:00 //


Joi, 11 iunie 2026, orele 12–14
Conferențiar: CS II / Prof. univ. dr. ȘTEFAN-DOMINIC GEORGESCU (I.F.P.A.R. / A.S.E. București)
Tema: „Hegel despre deducția categoriilor”
- online-
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy


Odată cu încheierea perioadei idealismului german – care reprezintă, de fapt, încheierea proiectului filosofiei clasice, început cu peste două milenii în urmă de filosofii Greciei antice –, sistemul cunoașterii trece în etapa pe bună dreptate numită „pozitivă” de A. Comte. Practic, în acest context se pot identifica două direcții. Prima, cea a științelor, în cadrul căreia filosofiei îi revine, în ultimă instanță, rolul de a oferi clarificări conceptuale. A doua, cea a experienței subiective, unde regăsim reflecția filosofică mai degrabă sub forma expresiei trăirilor interioare ale subiectului (care conduce la ideea eului ca făuritor de lume).
Soarta filosofiei sistematice nu pare a fi tocmai bună, existând – tacit sau explicit – un larg consens potrivit căruia aceasta a pierdut definitiv lupta cu cele două direcții mai sus menționate, context în care acesteia îi mai poate reveni, cu multă îngăduință, doar un rol pedagogic sau, mai rău, doar unul muzeal. Unul dintre motivele care au dus la această situație – dacă nu chiar motivul prin excelență – este dat de imposibilitatea de a mai concepe acum o ordine universală unică.
Totuși, începând chiar cu Kant, idealismul german afirmase că ordinea lumii este, de fapt, ordinea ideilor omului. Teza este susținută aproximativ la fel de Hegel, care pretindea că în propriul său sistem ceea ce este real este rațional.
Această problemă a unității cunoașterii ar reprezenta, acum, tema fundamentală a filosofiei – după ce științele pozitive și-au împărțit între ele domeniul obiectivului, iar filosofia metaforizant-expresivă a preluat domeniul subiectivului. În acest context, teoria categoriilor ar deveni disciplina filosofică fundamentală, iar idealismul german, mai ales prin tentativa pe care o face Hegel în Știința logicii, ar reprezenta, de fapt, un nou început al reflecției filosofice. La nivel concret, filosofia pare să fi pierdut tot, dar, așa cum pretinde Constantin Noica, aceasta ar putea recâștiga tot printr-o corectă și riguroasă reconfigurare a sistemului categoriilor.



I.F.P.A.R. RESEARCH SEMINARS (June 4th 2026)
victorg, Monday 01 June 2026 - 00:00:00 //


Joi, June 4th 2026, orele 12–14
Conferențiar: acad. MIRCEA DUMITRU (Romanian Academy / University of Bucharest)
Title: ”On the Normativity of Logic and Ethics”
- online-
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy


Abstract:
The talk explores whether logic is a normative discipline—that is, whether it provides rules that ought to guide reasoning—and how this relates to debates about logical exceptionalism and anti-exceptionalism, by comparing logical and ethical normativity within the broader landscape of modal concepts.
     Drawing on Kit Fine’s anti-reductionist framework, I distinguish three irreducible kinds of necessity: metaphysical necessity – grounded in the nature of reality; natural necessity – grounded in laws of nature; normative necessity – grounded in norms, obligations, or what ought to be.
     I identify myself as an exceptionalist: I maintain that logic preserves its a priori, normative, and foundational role in human reasoning, even amid anti-excep-tionalist challenges.
     The presentation surveys the philosophical debate about the normativity and methodology of logic:
     • Logic’s traditional exceptional status rests on its normative authority and 
        universality.
     • Anti-exceptionalists, by contrast, treat logical theory formation as fallible, 
        abductive, and revisable, aligned with scientific practice.
     • The contemporary challenge is to reconcile logic’s normative role with a 
        non-exceptionalist, abductive methodology—a question that I approach 



SEMINARIILE I.F.P.A.R. (28 mai 2026)
victorg, Monday 25 May 2026 - 00:00:00 //


Joi, 28 mai 2026, orele 12–14
Conferențiar: NORA GRIGORE (I.F.P.A.R.)
Tema: „Thomas Nagel despre supererogație”
- online-
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy


Thomas Nagel, în cartea sa The View from Nowhere, argumentează în favoarea punctului de vedere non-subiectiv, care ar fi al nimănui, de nicăieri, adică obiectiv. Nu numai pentru știință ar fi acesta un punct de vedere optim, dar și pentru morală și etică. La prima vedere, poate fi considerat dezirabil ca judecățile noastre morale să fie emise dintr-un punct de vedere obiectiv, impersonal. Dar dacă trecem această primă impresie prin prisma evaluării faptelor supererogatorii, atunci abordarea lui Nagel devine problematică și nu se mai potrivește cu intuițiile simțului comun despre moralitate.


Go to page       >>