In memoriam CS II dr. Mihai Ioan Micle (17 iunie 1957 – 25 iulie 2026)
victorg, Thursday 13 August 2026 - 10:05:00 //


Cu un profund sentiment de pierdere, ne luăm rămas-bun de la colegul şi prietenul nostru, dr. Mihai Ioan Micle, psiholog, cercetător și cadru didactic, o prezență statornică a psihologiei românești timp de peste două decenii. Vestea plecării sale ne-a lăsat descumpăniți, pentru că Mihai era, pentru fiecare dintre noi, mai mult decât un coleg, era un reper de rigoare, de bunătate și de dăruire față de oameni și față de disciplina căreia i-a închinat aproape întreaga viață profesională.


Născut la 17 iunie 1957, Mihai-Ioan Micle și-a construit, cu răbdare și tenacitate, un parcurs profesional exemplar, așezat la confluența dintre cercetarea fundamentală, practica aplicată și actul didactic. A fost licențiat în Sociologie-Psihologie, apoi și-a desăvârșit formarea printr-un master în Psihologie organizațională și economică și, în cele din urmă, printr-un doctorat în Psihologie, susținut în februarie 2007 la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, cu o teză dedicată motivației și performanței în evaluarea profesională, elaborată sub îndrumarea profesorului Gheorghe Iosif. Această temelie solidă avea să rămână reperul întregii sale cariere: interesul constant pentru motivație, emoție, convingeri și pentru modul în care acestea își găsesc expresia în muncă, în comportamentul organizațional și, nu în ultimul rând, în conduita umană aflată la limita legii.
Timp de peste douăzeci de ani, din noiembrie 2003 până în iulie 2025, Mihai a fost o prezență constantă și profund implicată în viața Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, unde a parcurs, treaptă cu treaptă, întreaga ierarhie a cercetării științifice, de la cercetător științific până la cercetător științific gradul II. A condus Laboratorul de Psihologie Cognitivă a Muncii și Comportament Organizațional, a fost redactor al Revistei de Psihologie a Academiei, membru al Comisiei de Etică și membru al Consiliului Științific al Institutului. Sub coordonarea sa sau alături de colegii săi apropiați a inițiat și derulat zeci de teme și proiecte de cercetare, de la climatul organizațional și motivația în muncă, până la conflictul viață profesională–viață de familie, anxietatea și stilurile parentale, bullying-ul școlar sau vulnerabilitățile tinerilor în mediul virtual. A fost, în egală măsură, autor şi coautor a numeroase volume, coordonator a trei lucrări colective și semnatar al a peste cincizeci de articole științifice publicate în țară și în străinătate, o operă vastă, recunoscută prin numeroase citări internaționale și încununată, în 2009, de Premiul Academiei Române „C. Rădulescu-Motru”.
Dincolo de activitatea de cercetător, Mihai și-a pus cunoștințele și dedicarea în slujba celor aflați în cele mai vulnerabile momente ale vieții lor. Vreme de aproape două decenii, ca psiholog și consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune București, a lucrat direct cu persoane aflate sub supraveghere judiciară, elaborând evaluări psihosociale, sprijinind programe de recuperare și reabilitare și cercetând, cu aceeași seriozitate științifică, mecanismele psihologice ale recidivei și ale comportamentului infracțional. A făcut acest lucru fără a-și pierde niciodată căldura umană, care i-a marcat profund atât cercetarea, cât și relația cu cei pe care îi consilia.
A fost, de asemenea, un cadru didactic devotat. La Universitatea ”Spiru Haret”, a format generații întregi de studenți și masteranzi, predând Psihomotricitate şi psihopatologie, Psihologia educaţiei fizice şi a sportului, Psihologie judiciară, Psihologia conflictului și comunicării sau Psihologia cumpărătorului, activitate pe care a continuat-o, cu aceeași pasiune, până în ultimii ani ai vieții. Cei care i-au fost studenți își amintesc de un profesor generos cu timpul și cu ideile sale, care reușea să transforme concepte teoretice abstracte în instrumente clare de înțelegere a naturii umane.
Cei care am avut privilegiul de a lucra alături de el știm cât de mult prețuia colaborarea și munca în echipă. Colaborările la zeci de articole, capitole de carte și rapoarte de cercetare, spun multe lucruri asupra modului în care înțelegea Mihai știința, ca pe un demers colectiv, construit prin dialog și prin respect reciproc. A rămas, până în ultimele luni ale vieții, o prezență activă în comunitatea academică, participând la simpozioane și conferințe, ultima dintre ele desfășurându-se în primăvara anului 2026, la Seminariile I.F.P.A.R., unde a vorbit, cu convingerea și seninătatea care îl caracterizau, despre emoții, convingeri și despre felul în care putem crea o schimbare de durată.
Astăzi, comunitatea psihologilor și cercetătorilor români pierde un om de știință de excepție, un practician devotat și un coleg de-o omenie aparte. Ne rămân de la Mihai-Ioan Micle nu doar cărțile, articolele și proiectele elaborate, ci și amintirea unui om cald, deschis, mereu dispus să asculte și să sprijine, care a știut să îmbine rigoarea cercetării cu blândețea față de cei pe care îi studia și îi consilia.
Transmitem familiei îndurerate cele mai profunde condoleanțe și ne alăturăm, cu recunoștință și emoție, celor care i-au fost aproape lui Mihai de-a lungul anilor, colegi prieteni și studenți.
Drum liniştit, dragă Mihai! Ne vom aminti mereu cu drag de tine.

Colegii și prietenii tăi
Older News
Newer News