Simpozionul Național Constantin Noica, Ediția a XVI-a „Povestiri despre om…” (26-29 septembrie 2024)
SEMINARIILE DE CERCETARE ALE I.F.P.A.R. (21.03.2024)
victorg, Monday 18 March 2024 - 00:00:00 //
Joi, 21 martie 2024, orele 12-14
Conferențiar: CS I dr. RODICA CROITORU (I.F.P.A.R.)
Tema: „Platonismul recurent al sufletului în Opus postumum”
Tema: „Platonismul recurent al sufletului în Opus postumum”
Linkul pentru accesul online:
De-a lungul întregii sale activități, Kant a fost incitat de valoarea de principiu a sufletului platonic, cu o funcționalitate multiplă: ontologică, cognitivă, practică și estetică. El l-a regândit și l-a reconsiderat conform cerințelor epocii moderne, în raport cu care el a manifestat două tendințe: una de valorificare și reinterpretare, și alta novatoare, prin care sufletul a ajuns să dubleze eul gânditor. În această ultimă calitate, el dă seama asupra apercepției transcendentale, care este pusă în valoare de critica adresată „psihologiei raționale”, critică valabilă și pentru revendicările de raționalitate ale sufletului platonic.
Concepția lui Kant asupra Dumnezeului creștin în relație cu sufletul, după cum apare în Opus postumum, s-a dezvoltat între două limite, în care se regăsesc ființe supreme unice, precreștine, la reprezentarea cărora principiul moral a avut o contribuție importantă: una este Zoroastru, iar a doua este Demiurgul platonic. Între cele două limite și totodată repere teologic-metafizice, Dumnezeul creștin al filosofiei transcendentale s-a dezvoltat prin ideea de rațiune moral-practică, pentru că ea are capacitatea de autodeterminare; prin ea se poate ținti către o „perspectivă constantă”, pe care o folosește în aprecierea acțiunilor conform unui principiu.
Concepția lui Kant asupra Dumnezeului creștin în relație cu sufletul, după cum apare în Opus postumum, s-a dezvoltat între două limite, în care se regăsesc ființe supreme unice, precreștine, la reprezentarea cărora principiul moral a avut o contribuție importantă: una este Zoroastru, iar a doua este Demiurgul platonic. Între cele două limite și totodată repere teologic-metafizice, Dumnezeul creștin al filosofiei transcendentale s-a dezvoltat prin ideea de rațiune moral-practică, pentru că ea are capacitatea de autodeterminare; prin ea se poate ținti către o „perspectivă constantă”, pe care o folosește în aprecierea acțiunilor conform unui principiu.